Halt, la loc comanda! Ce ati citit mai sus e numai partial fictiune. Adica: nu sint anii ’80, ci ne aflam in plin 2008, Agerpres s-a chemat pina de curind Rompres (dar acum tocmai a revenit la vechea denumire), redactia se afla tot la Casa Scinteii (denumita, acum, Casa Presei Libere), cenzura continua, iar securist de serviciu nu mai exista. Pentru ca, acum, rolul lui a fost preluat de Ioan Mihai Rosca, acelasi economist de fabrica socialista, absolvent de „Stefan Gheorghiu“, distribuit in rolul directorului general al Rompres/Agerpres. Singura deosebire fata de vremurile alea e ca noi in anii 2000 chiar nu mai sintem copii si mai avem si alte ziare in afara de Scinteia. Printre care si Academia Catavencu aici de fata, care va descrie cum un politruc securistoid sinistru face legea, in 2008, sub guvernare PNL, in agentia de presa a statului roman.

Pe numele lui de civil Ioan Mihai Rosca, politrucul din fruntea Rompres/Agerpres are rang de secretar de stat si lucreaza in agentia de stiri din 1972. In ’87 face si cursuri postuniversitare la „Stefan Gheorghiu“, iar dupa ’89 maculeaza hirtia unor ziare mici si devine chiar purtatorul de cuvint al lui nea Nicu premieru’ Vacaroiu, parerea lui. Din 2001, dupa revenirea la putere a nenilor Nicu si Nelu si a arogantului Adi, Rosca a fost, din nou, insurubat la Rompres. Iar in 2003, prin Legea de organizare si functionare a agentiei nationale de presa, a fost numit director general pentru un mandat de cinci ani.

Din fericire pentru violata noastra democratie ajunsa la majorat, lui Rosca i-a expirat mandatul pe 19 martie, anul asta. Conform legii, trebuia numit un alt director general. Din nefericire, insa, se pare ca si violatei democratii cu pricina i-a placut, astfel ca Rosca nu a fost desurubat de la Rompres/Agerpres. Operatiunea trebuia executata cu cheia franceza a delicatului guvern Tariceanu, care trebuia sa numeasca un succesor. Ceea ce nu s-a intimplat nici pina acum, la mai bine de trei luni de la expirarea mandatului lui Rosca. Din motive care tin de o intelegere deloc principiala intre PNL si PSD, care au convenit sa-l pastreze pe politruc la comanda agentiei pina la limpezirea apelor electorale din toamna. Ca PSD il vrea acolo pe Rosca nu e de mirare. Uluitor, insa, e cum simtul estetic subtire, de manechin, al lui Tariceanu suporta taieturile grosolane ale directorului general al Rompres/Agerpres. Adica cenzura, pe romaneste. Si deja nu mai vorbim de mirlaniile din mandatul de premier al lui Adi, cind Opozitia prindea o fraza-doua pe zi la Rompres, in timp ce arogantul se lafaia pe pagini intregi. Nu, e vorba de cenzura recenta, europeana, made in UE. Cele mai recente exemple dateaza din campania electorala (cind stirile despre Oprescu – principalul inamic al PSD, partidul protector al lui Rosca – erau fie interzise, fie sterse de pe fluxul de stiri, odata publicate, iar chestiunea se poate proba!) sau din preajma acesteia (in mai, Rosca a interzis, in prima faza, publicarea unui articol in exclusivitate despre turnatoriile la Secu ale peremistului Dumitru Avram, apoi a hacuit stirea despre acelasi turnator, cind publicarea nu a mai putut fi evitata; motivul, simplu: turnatorul peremist Avram a fost coleg de birou, inainte de ’89, la Agerpres, tocmai cu Rosca!). Pentru toate acestea, redactorul-sef Robert Mihailescu, care a reclamat cenzura, a fost suspendat de acelasi Rosca doua luni si retrogradat. Si asta nu e tot, urmeaza noi si tenebroase episoade din subteranele Agerpres.